Ceai Diurosept 20 plicuri (Fares)

Ceaiul este recomandat în: infecții și inflamații reno-urinare (cistite, prostatite), litiază urinară;

Diuretic, antiinflamator, antispastic, dezinfectant urinar, antialgic, uricozuric (favorizează eliminarea acidului uric).

• Equisetum arvense (Equisetaceae)-Coada calului. Conţine în cea mai mare parte minerale, peste 15% acid silicic şi silicaţi, respectiv sărurile sale solubile în apă, sărurile de K, Al, S, Mg etc şi flavonoide, fapt pentru care este recunoscută pentru acţiunea sa diuretică.
• Vaccinium vitis-idaea (Ericaceae) În medicina tradițională, merișorul a fost folosit ca aperitiv, antihemoragic, diuretic și tonic pentru sistemul nervos.Principiile active ale plantei au acțiune antiinflamatoare, antiseptică, diuretică, astringentă, antidiareică, sudorifică. Frunzele au acțiune astringentă, datorată conținutului în taninuri și antiseptică la nivel renal. Datorită conținutului mare de flavone are și acțiune diuretică. Antocianii din merișor s-au dovedit a avea efecte pozitive asupra Staphylococcus aureus, bacterie ce cauzează diverse infecții. Merișorul este contraindicat în sarcină.
• Betula verrucosa Ehrh. (Betula pendula Roth) -mesteacan. Ajută la eliminarea acidului uric ajutând astfel în stările gutoase şi în erupţiile cutanate; rezultate bune s-au obţinut cu ceaiul de frunze de mesteacăn în bolile de rinichi şi litiaza urinară. Tradiţia populară mai foloseşte mustul de mesteacăn, cu gust acrişor şi plăcut, ca un leac puternic contra colicilor, durerilor renale şi calculoase, purificator al sângelui fiind şi o bună băutură răcoritoare.
• Cerasus avium (L.) se cunoaşte că conţin taninuri, flavone, săruri de potasiu fiind utilizate pentru proprietăţile lor diuretice, astringente, antidiareice, antilitiazice dar şi pentru efectul antiinflamator renal, în tratamentul natural al cistitelor, pielitelor, pielonefritelor şi a catarului vezical. Într-un studiu clinic, codiţele de cireşe au dovedit efectul diuretic asupra pacienţilor, cu creşterea eliminării de sodiu şi clor.
• Juniperus communis (Cupressaceae) Uleiul esenţial de ienupăr, folosit din vremuri străvechi, este recunoscut şi astăzi pentru proprietăţile sale antiseptice, antireumatice, depurative, antispasmodice, astringente, diuretice şi tonice.
• Agropyron repens P. Beauv. Rădăcina de pir este recunoscuta ca remediu naturist pentru bolile de stomac şi reumatism, în întărirea ficatului şi a splinei, ca depurativ, ca fluidifiant al secreţiilor mucoase. Se mai foloseşte în combinaţie cu alte plante în afecţiuni respiratorii.
• Maydis stigma-Mătasea de porumb se recoltează în perioada iulie-august (în timpul înfloririi sau cel mai târziu când boabele sunt în faza de „lapte”), şi conţin săruri minerale, în special de potasiu, steroli, saponine, flavonoide, terpenoide, alantoină, vitaminele C, K, E şi prezintă acţiune diuretică şi calmantă, utilă în cistite, metrite, şi favorizează eliminarea calculilor renali.
• Lavandula angustifolia P. Mill. Lavanda se indică în stări de nelinişte, agitaţie psihomotorie, anxietate, sindrom neurastenic, dereglări vegetative. Acţiunea combinată sedativă, spasmolitică şi colagog-carminativă recomandă florile de lavandă în tratamentul unor tulburări funcţionale ale abdomenului superior: stomac iritabil de origine nervoasă, meteorism, tulburări intestinale de origine nervoasă.